Poate că oricine ai fi TU vei citi altfel povestea, vei înțelege altfel personajele și te vei gândi pe tine ca personaj al poveștii pe care ți-o spun. Dacă așa vor sta lucrurile, mai e povestea mea? Dacă e așa, cine e Creatorul? Și cine ești tu?

Rămânem cu atâtea amintiri câte avem curaj să păstrăm în conștiență. Absolut toate acțiunile noastre ne vor însoți din umbră și chiar dacă nu le mai simțim prezența, ne vor bântui și vor încerca să ne formeze viitorul până când vom ierta și vom iubi rănile și asasinii, cele două fețe ale monedei cu care ne amăgim pe rând.

Nu știu când mi-am pierdut conturul, când au dispărut granițele degetelor noastre. La final mai țineam doar o lumină în palmă. Ultima care s-a stins a fost legătura dintre noi. Întuneric. „Să nu-ți fie frică. Știu că ești încă aici, te simt.” Ceva atât de frumos și tragic rar ți-e dat să vezi.

Inspir adânc și îmi adun gândurile. Stăm în fața unei decizii care ne va transforma existența, care ne va deconstrui în amănunt pentru a ne asambla diferit. Dacă poți face tablouri diferite cu aceleași culori și tu ești culoare, oare nu toate tablourile în care apari îți aparțin?

Nu îți permiți să verși nicio lacrimă pentru tot ce ai pierdut pentru că o singură lacrimă aduce după sine potopul. Nu poți nici să uiți, nu când stai singură de veghe în marea călătorie în care te însoțesc doar cei ce n-au pierit, cei puțini ai tăi care au mai rămas, cei pe care nu știi exact unde îi duci, dar se încred în tine că vei găsi un acasă potrivit.

Cum începe povestea, Nora? Cu o privire, desigur.   Doi copii care se privesc pentru prima dată și emoția urgentă și copleșitoare că ceva s-a schimbat definitiv. Începe cu suflete care se privesc prin ochi etern schimbători, care se fixează cu privirea. Chiar atunci, acolo, sufletele astea două au respirat la unison fără să-și dea seama, dar pe buze s-au nespus cuvinte cu un zâmbet. Te cunosc deja.

Duc palma la inimă și îmi înclin privirea în fața lui. Îmi îndrept spatele și ne aliniem privirile la aceeași înălțime, mai aproape ca niciodată. Clipa aia în care ființele noastre s-au privit pe deplin egale ca suflete a fost ceva ce nu cunoscusem încă. Să-ți legi privirea, fie și doar pentru o fracțiune de secundă, de toată profunzimea celuilalt este un act perfect al existenței umane. Rămâne de văzut câte astfel de priviri au defapt o oglindă la celălalt capăt.

Se îndepărtase de mine de câteva minute și privea spre creastă. Mai avem puțin de mers până în coamă și de acolo, dacă intuiția ne ghidează cu noroc, vom găsi un Ascunziș în scurt timp, înainte de asfințit. Dacă facem cumva să aprindem și focul până se lasă luminile, suntem chiar bine. Mă îndrept cu pași poate prea tăcuți de el și îl privesc cum se bucură de cerul care își tot schimbă culorile. Și încă n-a văzut nimic. Tresare când îl împung ușor cu vârful cozii. Mă retrag și

Tot ce-am putut să fac a fost să mă întorc pe partea cealaltă și să închid ochii, dar nimeni nu m-ar fi putut pregăti vreodată pentru ce mi-am amintit apoi. Nu credeam că e posibil să îmi amintesc de mine prin ochii Celuilalt.

It makes sense to have your unique way of meeting this world. Do you have ethereal power sources where you come from? - Aa..what? like energy induction devices? - Nu, Alessandro. ... Magia. - I've seen a few things I couldn't explain. Yet. I mean ... there's so much more to learn in science and technology... who knows how we’ll explain things in the future. - I'm talking of the power that comes from your own core, in Spirit. That which makes you truly human, that spark and

We locked eyes, and hearts and hands in a moment that felt infinite. I simply felt the truth of her words in a way that makes other promises seem uncertain. I should have kissed her right then. Would that be a mistake? I didn’t. I wonder what kept me away this time, it felt so different from all the other girls I was this close with... is it that weird to be attracted to her kind? Is this one of her magic spells, to keep me this intrigued? Aroused? Confused? What is this t

The Lord said once nothing like that should be allowed to live, that which is not of his world... He made that clear and made me think that magic is indeed an enemy that you don't deal with, you destroy... How can this be, Here, in this world... Where magic is Inside...me.

Primul sărut e un bilet fără întoarcere către cine vei fi pentru Celălalt. Cu o respirație în urmă în mine-am fost doar eu, acum mi-am împletit bătăile inimii de ale tale și buzele mele au învățat cuvinte noi dintr-o limbă necunoscută. Cine-ar fi crezut că pentru asta am plecat azidimineață de-acasă?

Thinking of things I'd see open, I wouldn't mind spreading her legs. Her thighs were glowing from behind and glistening in the front from the fabric of her bodice...or dress, I guess? I took off my jacket and gave it to her. I brushed my fingers over her breast and it felt like warm metal, I moved my hand over her waist and lingered there for a heart beat.

I flicked my finger over the tip of her tail and she lit up again, stopping abruptly. I flicked it twice and it happened again. The third time, she snapped her tail out of my hand and brushed her clothes with it, shaking away the feeling.   - Don't be like this. - Like what? - Annoying. Ungrateful.

Dincolo de toate amintirile mele am fost surprinsă să găsesc fragmente din amintirile lui, să mă văd prin ochii lui, să gust din gândurile și emoțiile pe care le-a trăit cu mine. Dar cum e posibil așa ceva, Nora? Halucinăm? Cum?