3. The other ending

-Să nu îți fie frică!

-Refuz să se termine așa!

-Simt cum mă trage dincolo. Mi-e peste puteri să îi înving gravitația și să mă întorc. Te rog, liniștește-te. Trebuia să se termine cumva. Măcar ne luăm adio...

-Nu așa....nu așa....am ajuns atât de departe, am trecut pragul de a fi Unul, cum aș putea să te las să cazi Dincolo...e așa Întuneric!!

-Doar pentru că nu știm încă să ne întoarcem de Dincolo nu înseamnă că nu există o Cale.

-...dar ... pentru Dumnezeu, știi că ne mai rămâne o cale aici și acum!!

-...nu, e un sacrilegiu. Am creat ceva sfânt, așa vrei să sfârșească?

-E steaua noastră. Dacă vrei, poți.

-Tu înțelegi la ce vrei să renunți? Tu înțelegi ce se întâmplă după?

-E o poveste pentru Alții, despre Alții, dar vom fi amândoi în ea.

-Nu vom mai fi niciodată cei de Acum. Poți să continui povestea și singură de Aici, ai ajuns atât de departe, continuă fără mine și te voi iubi de Dincolo.

Inspir adânc și îmi adun gândurile. Stăm în fața unei decizii care ne va transforma existența, care ne va deconstrui în amănunt pentru a ne asambla diferit. Dacă poți face tablouri diferite cu aceleași culori și tu ești culoare, oare nu toate tablourile în care apari îți aparțin?

-Am ajuns odată aici, o putem face din nou. Sunt gata să o iau de la capăt, viață de viață, să uit și să-mi reamintesc, să nu te recunosc și totuși să te simt, iar când voi fi sigură că ne-am reunit pe deplin o facem din nou. O reaprindem.

-Nu vom avea timp să ne reunim hologramele, nici dacă ne distrugem jumătățile simultan. Schimbăm instant polaritatea Luminii și e incert în ce colț de univers ne va azvârli forța întuneric – întuneric.

-Ne rătăcim puțin, dar vom FI! Pentru asta pariez tot, merită orice sacrificiu.

-Și nu vom mai fi niciodată aceiași. Îmi va fi dor de mama navă.

-O trecem în adormire până îi reaprindem miezul. De multe ori mi-ai spus că Iubirea e o alegere și din acest motiv e de neoprit. Aleg să cred în noi, știu că vom reveni aici sub o formă sau alta. Te iubesc și e singurul lucru care te poate scoate din Întuneric. Acum, întinde mâna, iubitule, știi ce ai de făcut.

-Pe curând sau pe mai târziu, iubito. Ai grijă de tine.

-Alege Iubirea, întotdeauna, și ne vom reuni. Acum, roagă-te cu mine:

Cu mâna dreaptă în inimă

Apăs pe bătăile Luminii,

întru tine, Iubire Divină,

aleg să sting o stea.

Amin.

***

[În întuneric]

Eu:„Mi-e frig, vino mai aproape. Ești așa de cald.”

Tu:„Îți mai aduci aminte de casă?”

Eu:„E atât de departe că foarte bine ar putea fi Aici. La fel de departe ca ultima dată când m-ai îmbrățișat așa. Poate că acasă e în sufletul tău, acolo, de unde vine căldura.

Tu: „Deci știi ce urmează să se întâmple.”

Eu:„Mergem acasă, ia-ți bagajul.”

Tu:[lovește geamantanul] „E încă aici!”

Eu:„…de te-aș putea privi o ultimă data, să nu te uit.”

Tu:„încă mă simți. Vino mai aproape. Oricând vei alege Iubirea, îți vei aminti.”

Eu:„ce dor de casă mă cuprinde…ce liniște și ce pustiu…cât Întuneric!”

Tu:„Shh…vino mai aproape. Ascultă. Se apropie Muzica.”

Eu:„Începem iar Povestea…”

Amin.