4. The voyage into the unknown

Un adevărat călător e obișnuit să fie singur. Aș zice chiar că a căuta singurătatea, liniștea, a tolera și a iubi tăcerea e o trăsătură de caracter fără de care nu poate exista un călător adevărat.

Desigur că de ici-colo e plăcut să ai companie, îți priește compania poveștilor și ideilor scrise, a peisajelor ce se înlănțuie insesizabil, te însoțește nerăbdarea ce precede apropierea destinației...dar nu despre asta vorbesc.

Mă adresez celor puțini care mai poartă vagi amintiri ale marilor călătorii în necunoscut, nopțile lungi de tăcere petrecute cu simțurile în alertă, lunile și anii de singurătate dintre destinații, celor ce cunosc marea provocare de a-ți tolera Sinele și Amintirile a tot ce a fost și nu va mai fi să fie, atâtea întâmplări adunate într-un tsunami de emoții care vrea să îți inunde ființa în noaptea cea lungă.

Nu îți permiți să verși nicio lacrimă pentru tot ce ai pierdut pentru că o singură lacrimă aduce după sine potopul. Nu poți nici să uiți, nu când stai singură de veghe în marea călătorie în care te însoțesc doar cei ce n-au pierit, cei puțini ai tăi care au mai rămas, cei pe care nu știi exact unde îi duci, dar se încred în tine că vei găsi un acasă potrivit.

În nopțile interminabile și pustii ale călătoriei tale stai față în față cu tot ce ai făcut, refaci pașii, analizezi deciziile, descurci firul poveștii de până aici. Un căpitan își păstrează mereu echilibrul, chiar dacă stă pe o muchie de sabie. Contează cu adevărat doar următorul pas, niciun regret, suspin și remușcare nu te trage înapoi. If I look back I‘m lost.

N.

***

Familia se odihnește și le veghezi somnul bine-meritat, nu fără o urmă de îndoială dacă decizia de a pleca așa departe a fost cea corectă. Dacă ne îndepărtăm suficient devenim străini. Un străin poate fi oricine până alegi să-l cunoști.

Toată lumea știe că nimic nu va mai fi la fel, dar momentul în care se vor trezi într-o nouă poveste va fi traumatic. Se va cristaliza până în măduva oaselor că nu mai există acasă, că războiul s-a încheiat cu pierderea unei lumi întregi, o pierdere imensă pe care niciun somn nu-l poate ascunde, oricât ar fi de lungă noaptea.

Măcar tu care stai de veghe, ai timp să procesezi pierderea, privești către toate stelele din depărtare și te întrebi câte dintre ele luminează o lume ca a voastră. Poate că mă înșel și e mai dureros să retrăiesc pierderea cu fiecare gând la ceea ce nu se va mai numi NICIODATĂ acasă pentru tine, nici pentru altcineva.

Te întinzi spre consola bibliotecii și te conectezi la sistemul de descărcare. Asta sigur te va ajuta să reduci numărul gândurilor, dar eziți de fiecare dată să le comanzi trecerea în Arhive. Istoria uitată se repetă.

::aștept mesaj::

Ce prostie, să crezi în minciunile puterii care te îmbie spre măcel, să te simți erou că salvezi mii de vieți cu prețul altor mii. Adevărul e că într-un război ambele părți pierd. În război nu există eroi, doar naivi.